E greu să nu recunoști că Trump a dezămăgit Ucraina. Toate acțiunile lui arată mai mult ca proruse și deloc nu imparțiale. Și este imposibil de spus dacă își va schimba vreodată poziția.
Însă, repet mereu, eu și acum cred că este mult mai bine că a ieșit întocmai el. Și nu Kamala Harris. Dintr-un singur motiv, – este mult mai bine să se întâmple ceva, în loc de o moarte lentă și dureroasă. Și sunt absolut sigur că majoritatea ucrainenilor, chiar și acum, sunt de aceeași opinie.
În multitudinea evenimentelor, mereu există o șansă de a prinde ceva pozitiv. Poziția Statelor Unite se poate schimba tot așa de brusc ca și acum o lună. Dacă nu, Europa ar putea ajuta Ucraina în pofida Americii. Și ambele ar putea fi sprijinite de China, de exemplu. Adică, în fiecare zi apare ceva nou. Și acest lucru dă șansa Ucrainei.
Dacă suntem cinstiți, de la bun început Kievul a avut prea puține posibilități de a câștiga războiul cu Rusia pe baza propriilor condiții – ieșirea la granițele din 1991. E aproape imposibil de închipuit că Ucraina ar fi putut reelibera cu forță toate teritoriile ocupate. Au trecut trei ani, – și mult mai puțini oameni stau la dispoziția armatei ucrainene, – cu toate că din punctul de vedere al teritoriilor situația nu prea s-a schimbat. Rusia avansează dar prea încet. Și oricum nu prea se vede cum se poate termina.
Speranțele ucrainenilor că rușii, mai devreme sau mai târziu, se vor epuiza, s-au cam dus. Chiar de ar fi așa, ar mai putea dura zece, douăzeci de ani. Ucraina, fără dubiu, nu are atâta timp. Atunci, ce?
Ajutorul militar al Vestului? Sunt puține lucruri care încă nu s-au dat. Au mai rămas rachete balistice și atomice, avioane strategice etc. Problema nu constă în faptul că Vestul nu dădea armamentul, ci că o făcea prea târziu, cu o jumătate de an, de obicei, dar și mai mult chiar. Și Rusia totdeauna își folosea timpul pentru a se pregăti. Așa a fost cu Atacams, cu F-16, cu alte arme. În prezent, războiul se duce mai mult cu drone și balistice, – așadar, fără un conflict direct cu Moscova, Vestul nu prea are cum să mărească ajutorul lui militar. Astfel, în cazul unei Harris soluția ar fi fost ca Ucraina să se țină cât mai mult timp. Cam atât. Ar putea dura ani și ani de zile aducând tot mai multe suferințe ucrainenilor.
Acum este altfel. Sunt mai multe scenarii, – dar în general se încadrează în cele trei: război între Rusia și Vestul, capitularea Ucrainei, divizarea Ucrainei. Ar fi și al patrulea, în care am vrea să credem – ca Rusia să piardă într-un mod sau altul fără un mare război: ba prin moartea lui Putin, ba printr-o revoluție înăuntru, ba printr-un colaps economic intern, ba printr-o altă „lebădă neagră”. Și Ucraina, respectiv, să-și elibereze teritoriile ocupate. Desigur, al patrulea scenariu este ideal. Dar, să fie un bonus fericit, de vreme ce nu prea depinde de Ucraina. Să nu zic, nu depinde deloc.
Așadar, mă voi opri la cele trei mai devreme menționate.
Cu o speranță rău ascunsă, ucrainenii tot caută o cauză pentru un conflict direct între SUA și NATO dintr-o parte și Rusia. Tot discursul ucrainean de ultimii doi ani se baza pe teza că în cazul victoriei din Ucraina, Rusia va ataca neapărat celelalte țări ale Europei, – în primul rând țările baltice și Polonia. Care sunt membre NATO. Acum, se vede, că este și poziția aproape oficială a Uniunii Europene. Bineînțeles, temerile sunt bine întemeiate. Și de fapt, s-ar repeta situația din 1938. Este foarte probabil că ne așteaptă un mare război, – dar nu se știe însă, cine va ataca primul.
Poziția UE că Ucraina s-ar mai trebui apăra zece-cincisprezece ani este, bineînțeles, extrem de crudă. Clar că pentru Kievul ar fi bine să o poată face. Dacă se alege între capitulare și război de zece ani, Ucraina s-ar lupta. Deoarece, capitularea înseamnă exterminare. Nu mai puțin. Însă, deloc nu e sigur că Ucraina ar avea posibilități să se mai opună atât de mult. Chiar și cu tot eventualul ajutor european. O singura mobilizare în Rusia, să zicem, de 500 de mii de oameni, creează niște probleme extrem de grele de rezolvat, critice pentru Kievul. Nemaivorbind de ce va fi dacă mai mulți ruși vor fi mobilizați.
Altă soluție ar fi capitularea. Mulți dintre străini cred că ar fi cel mai acceptabil lucru, – oare nu poate Ucraina accepta toate condițiile Rusiei, ținând seama de „cauzele primare” ale războiului de cum le definește Rusia? Aici sunt două probleme. Prima: ca să capituleze, Ucraina nu are nevoie de ajutorul lui Trump, o poate face și fără Statele Unite. A doua, și mai mare, – Ucraina nu poate lichida cauza primară a războiului, pentru că aceasta e însăși Ucraina. Rusia nu recunoaște Ucraina ca stat și ucrainenii ca națiune, – o și declară deschis, și este bine vizibil în felul în care se comportă pe teritorii ocupate. Pentru Putin, ucrainenii sunt ruși duși în eroare. Cei care o recunosc, rămân într-o satelită totalmente rusificată a Rusiei (genul Belarus). Cei care nu (și astfel, majoritatea copleșitoare a populației din Ucraina), în cel mai bun caz vor fi lăsați să plece, iar în cel mai realist – vor fi exterminați. Adesea se pare că toate negocierile Vestului se duc în jurul acestei eventuale promisiuni a Rusiei de a lăsa ucrainenii să plece în cazul ocupației. Oricum, acest scenariu este prea puțin probabil chiar în cazul în care toate marile puteri vor opta pentru el. Pentru că ucrainenii nu pot fi de acord. Fizic vorbind.
Și scenariul trei, în diferite modalități, – este divizarea Ucrainei. Termenul sună urât, de aceea este și ales. Pentru că și cea mai probabilă variantă pe care o voi descrie mai jos, tot divizarea este. O variantă în care Ucraina nu recunoaște juridic teritoriile ocupate ca parte a Rusiei, iar ele de fapt rămân sub Moscova. În schimb, poate primi invitația de la Uniunea Europeană, dar nu și de la NATO. Și mai important, – să-și păstreze statalitatea. O variantă mai bună, – cu trupe străine pe frontierele cu teritorii ocupate și cu Rusia. Mai rea – cu o zonă demilitarizată și cu predarea Hersonului și Zaporojiei sub administrația rusească. Dar și această variantă este privită de Rusia ca o extremă. Pentru că nu corespunde deloc țelurilor acestui război. În orice caz presupune un fel de finlandizare a Ucrainei. Celelalte scenarii, coreean sau german, sau chiar româno-moldovenesc nu prea sunt posibile. Pentru că în cazul de față nu poate fi vorbă de o divizare cât de cât egală, – nu mai sunt Ucraina pro-occidentală și una pro-rusă. Ar vrea rușii să o facă din restul țării, încă neocupat, să-l divizeze în doi. Dar se vede că deloc nu este realist. Toate teritoriile ucrainene ocupate de Moscova nu fac parte de nicio entitate ucraineană, chiar și nominală. Sunt declarate de Putin niște regiuni simple ale Rusiei. Oricare autonomie din cadrul acesteia, ba Cecenia, ba Tatarstan, au un status incomparabil mai înalt decât aceste teritorii ucrainene și populate de ucraineni.
Putin nu acceptă nicio Ucraină, de aceea este gata să ducă acest război la nesfârșit. Numai că și el nu este veșnic. Cum se duce, se vede din situația la Orientul Mijlociu. Seamănă cu situația între Israelul și țările arabe, dar și musulmane. Conflictul nu are soluții dacă Rusia nu acceptă existența Ucrainei.
Bine, și ce ar trebui să facă România? În primul rând, să apere, din răsputeri, Republica Moldova. Pentru Ucraina face destul. Chișinăul, însă, în unele circumstanțe, ar putea cădea prada Rusiei mult mai devreme decât Kievul. România nu poate fi atacată de Moscova direct de vreme ce este membra NATO și ar cauza un conflict direct. De aceea, ajutorul Bucureștiului pentru Chișinău ar trebui să crească considerabil. În al doilea rând, nu este nicio soluție să vadă în Ucraina un dușman. Este foarte ciudat, să vezi că dreapta românească, de multe ori pro-legionară, își vede aliatul în Rusia, – care fusese dușmanul direct atât al acestor, cât și al României Mari. Să nu vezi cine este jertfă în acest război și să susții pe aceia care te robiseră sute de ani, – este o orbire copleșitoare, foarte grea de explicat. Da, Ucraina trebuie să fie în Uniunea Europeană cu România, fără granițe în Bucovina, Maramureș, Basarabia de Sud. Cu Ucraina, se poate rezolva toate problemele în cadrul UE. Cu Rusia, nu. Cu Moscova, acelea sunt existențiale, fără rezolvare.
