În birourile de la Washington, unde ritmul informărilor militare și al deciziilor strategice nu dă răgaz, unii consilieri ai fostei administrații Trump au ajuns la capătul răbdării. Conform unui material publicat de The Economist, vocile acestora s‑au făcut auzite în culise cu reproșuri greu de ignorat: Europa își încordează prea multe mușchi pentru a-și întări partenerii din Ucraina, iar SUA încep să-și piardă entuziasmul.
Pe lista reproșurilor figurează decizii concrete: trupele americane retrase de la baza logistică din Rzeszow, Polonia, prezența redusă în Grupul de Contact pentru Apărarea Ucrainei (formatul Ramstein) și, nu în ultimul rând, taxele vamale de 10% impuse hardware‑ului militar venit din Uniunea Europeană. Unii oficiali ai Pentagonului, între timp, s‑ar fi arătat surprinși că aliații europeni continuă să livreze arme Kievului, punându‑i să explice motivele acestui angajament.
Chiar dacă Washingtonul nu a anunțat vreo schimbare oficială în poziție, semnalele de „oboseală strategică” sunt tot mai clare. Un purtător de cuvânt citat de publicația britanică rezumă atmosfera: „Ne apropiem de momentul în care vom decide dacă această tensiune cu Rusia rămâne prioritatea noastră sau nu.”
În acest context, liderii din Uniunea Europeană nu stau cu mâinile în sân. Pe de o parte, Londra și Parisul forjează o așa-numită „forță de reasigurare” europeană, menit să asigure Kievul de faptul că, odată ce se vor încheia ostilitățile, va exista un contingent cu mandat clar de protecție. Rusia avertizează deja asupra oricărei desfășurări de trupe suplimentare, iar SUA nu s‑au angajat public că vor co-semna această inițiativă.
Pe de altă parte, pe fondul unei logici a „burden‑sharing‑ului”, Bruxelles-ul caută să intensifice livrările de armament direct din depozitele naționale. Fostul oficial al Consiliului de Securitate Națională american, David Shimer, le cere europenilor să nu stea pe gânduri: „Nu mai avem timp de pierdut — este momentul să redirecționăm stocuri, să investim în industria de apărare ucraineană și chiar să cumpărăm sisteme americane pentru a le reexporta Kievului.”
Chiar și fără aprobarea unui pachet nou de ajutor din partea Casei Albe, Command Center‑ul de la Pentagon continuă să expedieze muniție și tehnologii în baza fondurilor rămase din mandatele Biden. Între timp, statele membre NATO și alți parteneri au promis Ucrainei sprijin suplimentar în valoare de aproximativ 21 de miliarde de euro, pregătind următoarea etapă a contraofensivei.
În spatele microfoanelor interne, foștii colaboratori ai lui Trump lasă să se întrevadă un calcul geopolitic mai amplu: dacă europenii își asumă adevărata povară a securității propriului continent, poate că Washingtonul va păstra măcar sprijinul formal pentru NATO, chiar dacă va reduce implicarea directă în Ucraina.
Însă, după cum admit chiar și scepticii din capitala americană, acest echilibru nesigur ar putea zdruncina și mai mult frontul occidental. Dacă „sătuii de Ucraina” ajung să câștige controlul deciziei, regiunea s‑ar putea trezi cu un gol strategic pe flancul estic al Europei. Iar în joc nu sunt doar linii pe hartă, ci și puterea de descurajare a celui mai mare aliat al Europei.
