Ieri, 13 aprilie 2025, a avut loc un atac de proporții cu două rachete Iskander M în orașul Sumî din nord-estul Ucrainei. Conform lui Oleksyi, voluntar Dobrobut și locuitor al acestui oraș, ce se afla la aproximativ 200 metri de locul impactului, undele de șoc s-au simțit puternic. De asemenea, acesta a spus și că majoritatea oamenilor care au decedat se aflau într-un autobuz care la momentul impactului trecea prin intersecția în care sunt situate clădirile lovite.
Seara trecută luminile stradale au fost nefuncționale, probabil din cauza defecțiunilor rețelei electrice survenite în urma exploziilor. Încă de atunci se aflau utilaje la fața locului pentru a curăța zona și a limita pericolul ca bucăți din clădiri, copaci sau rachete să se poată prăbuși provocând astfel noi victime.
Traficul în zonă este restricționat, iar intrarea în oraș este permisă doar presei ce dispune de acreditarea specială din partea ministerului apărării. Până când am fost verificați la intrarea în oraș, am putut vedea multiple ambulanțe transportând pacienți în afara orașului, probabil din teama că spitalul din Sumî ar putea deveni o nouă țintă.
La fața locului l-am întâlnit pe Andrii Kozar, un localnic care a fost martor la atacul sângeros și care ne-a spus printre lacrimi despre ororile cauzate de ruși.
„Mergeau pe stradă… și au murit” – mărturia unui supraviețuitor al atacului cu rachete asupra orașului Sumî.
Andrii Kozar, locuitor din Sumî și proprietar al unui magazin de fructe de mare, povestește cu voce tremurândă cum, în plină zi, orașul său a fost lovit de două rachete balistice.
„Era aproape ora 11. Ieșisem puțin, voiam să filmez ceva pentru TikTok, dar ceva m-a oprit. M-am întors. Apoi… a fost prima explozie”, povestește bărbatul, privind spre locul unde până de curând era o intersecție banală, acum transformată într-un loc al morții și suferinței.
Mașina sa, care surprinzător era singura rămasă intactă pe stradă, stătea lângă un fragment de rachetă. În jur – adidași de copil, geamuri sparte, mașini în flăcări. „Am fugit într-o cafenea. Acolo era o bătrână. Nu putea ieși. Am ridicat plasticul rupt de explozie și am scos-o.”
„Erau strigăte peste tot”, își amintește Andrii. „Paramedici militari au venit, dar apoi s-au retras. Le era teamă de un al doilea atac.” Teama lor s-a adeverit când a avut loc o a doua explozie. „Mergeam spre casă, voiam să-mi sun soția. Nu răspundea. Când, în sfârșit, a răspuns, am văzut norul de fum. Atunci am știut că trebuie să fug.”
Mașina sa s-a oprit brusc, airbagurile s-au declanșat, iar portierele s-au blocat. A reușit să iasă pe partea pasagerului. „E acea clipă în care fugi, dar nu știi încotro.”
După ce s-a asigurat că soția sa este în siguranță, s-a întors la locul exploziei. Ce a găsit l-a marcat pentru totdeauna: „Cadavre arse, unele fără membre, altele întregi, dar fără viață. Erau ca niște păpuși.”
Andrii Kozar locuiește la aproximativ 100 de metri de locul atacului. „Aici e cafeneaua, florăria, biblioteca, clinica dentară. Un loc în care oamenii se plimbau, trăiau. Mergeau pe stradă… și au murit.”
Mesajul său pentru comunitatea internațională este simplu și cu greutate:
„Europa trebuie să înțeleagă: asta se poate întâmpla oriunde. Racheta a zburat spre noi patru minute. Dacă se întâmplă în altă parte, poate aveți cincisprezece. Dar nu e timp. Nu veți ști cum să reacționați.”
În opinia sa, Sumî a devenit o „zonă gri” – vulnerabilă, expusă, ignorată.
„Nu ne-a avertizat nimeni. Trebuie să acceptăm realitatea.”
Aceasta a fost experiența emoționantă a unui supraviețuitor al atacului. După cum acesta a declarat, Sumî este un loc unde pericolul zilnic este foarte aproape.
Din cauza proximității față de granița cu Rusia, la aproximativ 30 de km în linie dreaptă, atacurile se întâmplă foarte rapid, iar timpul de reacție este foarte scurt. De multe ori, alarmele aeriene se declanșează după ce o explozie a avut loc, ceea ce reprezintă un pericol constant pentru locuitorii orașului.
Astăzi, 14 aprilie 2025, Ihor Volodymyrovych Klymenko, Ministrul Afacerilor Interne din Ucraina, a discutat despre atacul recent asupra orașului Sumî, întrebând încă de la început: „A fost posibil să evităm atâtea victime?”, subliniind că se desfășoară anchete pentru a stabili cauzele și responsabilitățile. „Serviciul de Securitate al Ucrainei și cel al regiunii lucrează la acest caz”, iar conducerea locală va lua decizii în funcție de rezultatele anchetei.
El a confirmat că „a fost deschis un dosar penal pentru act terorist comis de Federația Rusă”, iar autoritățile colaborează pentru a gestiona urmările atacului: „Salvatorii, polițiștii și alte servicii lucrează pentru a elimina urmările loviturii de ieri”.
În ceea ce privește tipul de armament folosit, s-a menționat că „preliminar, este vorba despre rachete Iskander-M cu focoase explozive cu fragmentare”. Una dintre rachete „a lovit direct clădirea Universității Naționale”, iar alta „a explodat pe șoseaua din centrul orașului”.
Oficialul a condamnat intenția clară a Rusiei de a lovi civili: „Este o atac terorist clar îndreptat împotriva populației civile, într-o zi de duminică, în centrul orașului”, acuzând Moscova că încearcă să justifice aceste lovituri „invocând ținte militare inventate”. El afirmă ferm: „Nu putem vorbi despre o greșeală de țintire, acest act nu poate fi justificat sub nicio formă”.
Se face apel la comunitatea internațională: „Orice astfel de atac trebuie condamnat de instanțele internaționale”, amintind că „aceste atacuri sunt cele mai tragice de la loviturile din octombrie 2023”. În privința unui eventual armistițiu, el a subliniat: „Despre armistițiu decid politicienii, dar nu putem vorbi despre pace în timp ce Rusia continuă să terorizeze populația civilă”.
Pe plan local, oficialul a evidențiat reacția rapidă a autorităților: „Toate serviciile – poliția, salvatorii, medicina de urgență – au reacționat extrem de rapid. Am lucrat ca un pumn unitar”. S-a menționat eroismul unui băiat de 13 ani care a salvat oameni în ciuda pericolului.
Pagubele sunt majore: „Peste 30 de blocuri de locuințe afectate, peste 1200 de persoane lovite de suflul exploziei, peste 30 de mașini distruse”. Au fost necesare intervenții rapide pentru stingerea incendiilor și căutarea victimelor sub dărâmături, inclusiv cu ajutorul câinilor de salvare.
În final, a confirmat că „au existat polițiști răniți, dar niciunul nu a murit”. În ceea ce privește un posibil atac rusesc mai amplu asupra regiunii Sumî, a precizat că aceste întrebări țin de Ministerul Apărării, dar „Ministerul de Interne va face totul pentru a proteja populația civilă”, a declarat Ihor Volodymyrovych Klymenko într-o conferință de presă care a avut loc în perimetrul restricționat al evenimentului criminal.
De asemena, astăzi, în ziua următoare a tragediei, la locul atacurilor se află muncitori, dar și voluntari, unii dintre aceștia chiar adolescenți care se implică în curățarea drumurilor și a clădirilor afectate dorind să revină la un parcurs cât se poate de normal al continuării vieții. Acest fapt dovedește atât reziliența ucrainenilor cât și simțul civic și dorința de a-i ajuta pe cei din comunitate.
Totodată, în locul în care au murit cei peste 40 de oameni, locuitorii orașului au adus flori, dar și jucării în memoria victimelor acestui carnagiu de o cruzime impresionantă.
Pe stradă și pe pereții clădirilor încă se pot vedea urme de sânge, mărturii ale vieților pierdute într-un atac incredibil de violent provocat de Federația Rusă, încălcând orice fel de înțelegere de încetare a focului. Carnagiul a avut loc chiar în ziua de Florii, când oamenii, în mod tradițional, marcau această sărbătoare religioasă.
Sumî este un oraș din nord-estul Ucrainei, cunoscut pentru abundența spațiilor verzi și atmosfera sa liniștită, fiind adesea numit unul dintre cele mai “verzi” orașe ale regiunii. Fondat în 1652 ca o fortăreață cazacă, Sumî are o istorie bogată, reflectată în monumentele sale arhitecturale, precum impunătoarea Catedrala Înălțării Domnului. De-a lungul timpului, orașul s-a dezvoltat ca un centru meșteșugăresc și industrial, fiind recunoscut în perioada sovietică pentru producția de echipamente grele și chimice.
Astăzi, este un loc al durerii, al morții și al distrugerii. Un loc unde, atunci când oamenii merg pe stradă, la serviciu sau cumpărături, nu au siguranța că acesta nu va fi ultimul lor drum.
Un articol realizat din Sumi de la Bianca Bulgaru
