Un nou bombardament rusesc asupra orașului Sumî, soldat cu 35 de morți și 117 răniți, a readus în discuție modul în care Moscova alege să lovească infrastructura civilă și să semene teroare. Deși președintele american Donald Trump a descris atacul drept o “greșeală”, analiștii militari și oficialii ucraineni contrazic această idee. În realitate, atacurile balistice – precum cel asupra Kryvyi Rih din 4 aprilie, unde o rachetă cu submuniții a ucis 20 de oameni – fac parte dintr-o strategie rusească de a descuraja și a teroriza populația civilă.
„Total war” ca instrument de presiune
Atacurile și obiectivul de a crea ruptură între civili și guvern
Potrivit lui Mykola Bielieskov, analist militar la Institutul Național de Studii Strategice din Ucraina, Moscova își dorește ca populația să dea vina pe propria armată și guvern, în speranța unui acord de pace favorabil Rusiei. Este o tactică văzută și în alte conflicte istorice, dar care rareori convinge civilii să-și trădeze autoritățile.
„Scopul este să provoace teamă și să forțeze civilii să pună presiune pe guvern, astfel încât Ucraina să ceară pacea în termenii Rusiei,” explică Bielieskov.
Tensiuni în societatea ucraineană
Totuși, atacurile rusești dezvăluie tensiuni interne. După incidentul din Sumî, unii oficiali locali au criticat prezența militarilor în oraș, spunând că aceasta le-ar fi oferit rușilor un pretext pentru bombardament. O poziție puternic respinsă de jurnaliști precum Tetiana Troshchynska, care consideră că astfel de acuzații îndeplinesc exact dorința Moscovei de a separa armata de civili.
„Este exact ce vor rușii să ne spună: ‘fără militari, nu am ataca.’ Când îi acuzăm pe soldați, pierdem confruntarea cu adversarul,” susține Troshchynska.
Situație complicată pentru militarii ucraineni
Soldații ucraineni se văd forțați să evite cazările tradiționale (barăci sau baze militare) din pricina frecventelor atacuri asupra clădirilor despre care se presupune că adăpostesc trupe. Prin urmare, unii aleg să locuiască în apartamente obișnuite, dar aici se lovesc de reticența proprietarilor, care se tem că un posibil atac rusesc le-ar viza locuința.
„Motivul principal pentru refuzul de a ne închiria un spațiu era: ‘Nu vrem să vină o rachetă din cauza voastră!’”, mărturisește un soldat ucrainean identificat drept Andrii.
„Greșeală” sau strategie militară?
Declarațiile oficiale ale SUA și reacția Moscovei
La scurt timp de la atacul din Sumî, președintele american Donald Trump a susținut că este vorba despre o eroare a armatei ruse. În schimb, Ministerul rus al Apărării a pretins că a țintit „o adunare de comandament militar ucrainean”, acuzând Kievul că își folosește propriii cetățeni drept scuturi umane.
Experții ucraineni reiterează că asemenea retorică este constant utilizată de Moscova pentru a justifica lovituri asupra zonelor urbane, așa cum s-a întâmplat și la Kryvyi Rih, unde oficialii ruși au declarat că au bombardat „un grup de ofițeri NATO într-un restaurant” – afirmație dovedită falsă de investigațiile jurnaliștilor de la France24.
Un plan care nu își atinge scopul
Cu toate aceste atacuri, Rusia nu și-a atins obiectivul de a îndepărta populația de guvern și armată. Deși temerile civililor privind prezența trupelor sunt reale, ura generală se îndreaptă tot mai mult împotriva Moscovei, potrivit lui Bielieskov. În loc să creeze fisuri în societatea ucraineană, „bombardamentele teroriste” strâng rândurile și alimentează dorința de rezistență.
Bombardarea Sumî și Kryvyi Rih reprezintă mai mult decât simple incidente izolate – fac parte dintr-o campanie rusă de „total war” ce vizează terorizarea civililor. Autoritățile și experții de la Kiev subliniază că acestea nu sunt „greșeli” tactice, ci un efort deliberat de a-i determina pe ucraineni să dea vina pe propriul guvern și să accepte un acord avantajos pentru Moscova. Deși reușește să creeze anumite tensiuni în rândul populației, strategia Rusiei pare să aibă efect invers: societatea ucraineană rămâne solidară cu armata și discreditează propaganda Kremlinului. Astfel, oricât de brutale, atacurile nu aduc avantajele dorite de partea rusă – ci, dimpotrivă, îi mobilizează și mai mult pe ucraineni, hotărâți să continue lupta.
