Trump susține că Zelenski ar accepta cedarea Crimeei. Kievul neagă, Europa reacționează

La întoarcerea de la Vatican, unde a asistat la funeraliile Papei Francisc și a avut o întâlnire fulger cu Volodimir Zelenski, președintele american Donald Trump a detonat un nou val de controverse. În fața jurnaliștilor, liderul de la Casa Albă a declarat că omologul său ucrainean s-a arătat „pregătit să renunțe la Crimeea” în favoarea Rusiei, ca parte a unui acord de pace rapid, “posibil în două săptămâni”.

Declarația lovește frontal linia roșie enunțată de Kiev încă din 2014, când Peninsula Crimeea a fost anexată ilegal de Federația Rusă: „niciun centimetru de pământ nu este de vânzare”. Dar, potrivit lui Trump, atmosfera de la Vatican ar fi fost „mai calmă” decât vehementa confruntare de la Casa Albă din februarie, iar dosarul Crimeei „a fost atins, fie și fugitiv”.

Negocierile fantomă și planul american

Surse diplomatice citate de Reuters susțin că draftul american prevede nu doar acceptarea tacită a controlului rus asupra Crimeei, ci și recunoașterea de facto a ocupației în estul Ucrainei, inclusiv întregul oblast Luhansk. În schimbul acestor concesii teritoriale, Ucraina ar primi garanții de securitate într-o formulă inedită: o „coaliție a celor dispuși”, condusă de Marea Britanie și Franța, fără implicarea militară directă a Statelor Unite.

Această arhitectură paralelă la NATO ar trebui să oprească focul și să blindeze granițele, însă rămâne neclar cât de „solide” sunt garanțiile promise, în contextul în care Washingtonul ar păstra un rol mai degrabă consultativ.

Kiev: „Nu vindem teritoriu pentru pace”

Până la această oră, biroul lui Zelenski a refuzat să comenteze public spusele lui Trump. Totuși, mesajele venite din anturajul prezidențial rămân ferme: „agenda Kievului nu s-a schimbat; orice discuție despre statutul Crimeei poate avea loc doar după încetarea completă a focului și retragerea trupelor ruse din toate teritoriile ocupate”.

Pentru Ucraina, riscul nu este doar pierderea unui teritoriu strategic, ci și precedentul juridic creeat: acceptarea anexării ar fisura principiul inviolabilității frontierelor consfințit de Carta ONU și ar agrava insecuritatea regională.

Europa, prinsă între realpolitik și solidaritate

În Germania, noul ministru al Apărării, Boris Pistorius, a răspuns tăios: propunerea americană „echivalează cu o capitulare” și transformă Crimeea într-o monedă de schimb. „Ucraina știe că ar putea fi nevoită să facă unele compromisuri, dar limita propusă de Washington trece dincolo de pragul acceptabil”, a declarat oficialul pentru postul ARD.

Poziția Europei este însă departe de a fi unanimă. În timp ce Parisul explorează arhitectura „coaliției celor dispuși”, statele baltice și Polonia avertizează că cedarea Crimeei va alimenta și mai mult revizionismul Kremlinului. În culise, diplomații UE fac presiuni pentru ca SUA să includă o clauză de revenire automată la sancțiuni maxime dacă Rusia încalcă armistițiul.

Moscova tace, dar calculează

Kremlinul nu a reacționat oficial, însă analiștii de la Moscova interpretează declarațiile lui Trump ca pe o victorie parțială: recunoașterea anexării Crimeei de către principalul aliat al Kievului ar legitima, fie și indirect, statutul peninsulei. Totuși, planul american exclude ridicarea completă a sancțiunilor, iar renunțarea la ambiția ucraineană de a adera la NATO este condiționată de garanții occidentale – un compromis pe care Rusia nu îl poate controla.

De ce acum?

Momentul ales de Trump nu este întâmplător. La Washington, Congresul a început dezbaterile pentru un pachet suplimentar de ajutor militar, în timp ce în Europa se adună presiuni interne pentru reducerea cheltuielilor legate de Ucraina. Mesajul președintelui american pare calibrat atât pentru electoratul de acasă, obosit de un conflict lung și costisitor, cât și pentru Kremlin, care caută o cale de ieșire onorabilă.

Ce urmează

Secretarul de stat Marco Rubio a insistat, duminică, pe necesitatea unui armistițiu „rapid”. În același timp, Casa Albă a avertizat că, în lipsa progreselor, SUA ar putea suspenda implicarea diplomatică. Pentru Kiev, ecuația rămâne dură: ori rezistă presiunilor și riscă să piardă sprijinul militar occidental, ori acceptă un compromis care lasă teritorii ocupate pe termen nedefinit.

Pe termen scurt, mingea se află în terenul lui Zelenski. Are de navigat între cerințele securității naționale, așteptările aliaților și o opinie publică internă care a plătit un preț uriaș în vieți omenești.

Analiză:

Anul 2025 readuce în centrul atenției un paradox geopolitic: garanțiile de securitate devin cu atât mai fragile cu cât sunt negociate în afara cadrului instituit de NATO. Dacă planul Trump va fi îmbrățișat de Kiev, precedentul creat ar putea remodela harta Europei de Est și jurisprudența internațională privind anexările teritoriale. În caz contrar, conflictul riscă să se prelungească, cu un cost uman și economic tot mai greu de suportat, atât pentru Ucraina, cât și pentru partenerii săi occidentali.