Schimbare de macaz la Casa Albă. După aproape doi ani de eforturi diplomatice, administrația Trump transmite un mesaj fără precedent: „negocierile de pace trebuie, de acum înainte, să aparțină strict Ucrainei și Rusiei”. Anunțul, făcut de purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat, Temmy Bruce, marchează începutul unei noi faze, în care Washingtonul mută reflectorul de pe propria agendă pe responsabilitatea directă a celor două capitale aflate în conflict.
„Președintele susține în continuare soluționarea pe cale diplomatică, însă planeta nu se oprește la Marea Neagră; există crize care ne cer atenția în Asia, în Orient și dincolo de Atlantic”, a declarat Bruce, subliniind că SUA nu vor mai zbura „la fiecare pas” pentru a arbitra întâlnirile.
Un ultimatum diplomatic
Schimbarea de ton nu vine din senin. Pe 29 aprilie, același Departament de Stat avertiza că, în absența unui progres „măsurabil” între Kiev și Moscova, Washingtonul își va „ajusta” prezența la masa negocierilor. Secretarul de stat Marco Rubio a pus chiar un termen-limită neoficial: „câteva săptămâni pentru propuneri concrete”.
În context, Temmy Bruce a clarificat că ridicarea sancțiunilor impuse Rusiei nu este pe masă, dimpotrivă: Statele Unite își rezervă dreptul de a introduce noi restricții dacă impasul diplomatic persistă.
De ce acum?
- Oboseala de mediere – Un lanț de întâlniri fără rezultate tangibile a erodat răbdarea Washingtonului.
- Priorități suprapuse – Dosarele Taiwan, Iran și America Latină presează agenda externă a președintelui Trump.
- Presiune internă – Congresul, polarizat, cere fie un succes rapid, fie realocarea resurselor diplomatice.
Ce înseamnă pentru Kiev și Moscova
- Ucraina pierde un sprijin moral crucial la masa tratativelor, dar păstrează pârghia sancțiunilor care apasă economia rusă. Volodimir Zelenski este, astfel, împins să formuleze o ofertă explicită de armistițiu sau să riște o uzură și mai costisitoare.
- Rusia se trezește fără intermediarul pe care îl acuza că „obstrucționează” discuțiile, însă rămâne sub incidența embargourilor americane și europene. Kremlinul va trebui să decidă dacă mizează pe un dialog direct – posibil la Geneva, format elvețian redus – sau escaladează pentru a obține concesii.
Reacțiile de primă oră
La Kiev, Ministerul de Externe a salutat „orice format care păstrează sancțiunile și responsabilizează agresorul”, însă diplomații recunosc că, pe termen scurt, canalul de comunicare cu Moscova devine mai vulnerabil la blocaje.
La Moscova, purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a evitat comentariile provocatoare, limitându-se la fraza: „Rusia este pregătită pentru discuții bilaterale serioase, dacă Ucraina vine cu propuneri realiste”.
Ce urmează?
- Oportunitate Berlin–ParisEuropa ar putea încerca să umple golul, relansând formatul Normandia sau propunând un nou „Plan Schengen de Pacea” care să combine garanții de securitate cu dezgheț economic gradual.
- Arbitraj ONU?Un scenariu vehiculat la New York prevede trimiterea unui trimis special al Secretarului General, însă veto-urile din Consiliul de Securitate rămân un obstacol.
- Testul ideilor concreteFără escorta diplomatică americană, Kievul și Moscova sunt forțate să pună pe hârtie ce înțeleg prin „sfârșitul conflictului”: linii de demarcație, statutul teritoriilor ocupate, formule de neutralitate și calendar de retragere.
Decizia Washingtonului nu semnalează abandonarea Ucrainei, ci o recalibrare a presiunii: „Ne dăm la o parte ca să vedem dacă puteți merge fără noi”, pare să spună Casa Albă. Pentru Zelenski și Putin începe poate cea mai clară confruntare diplomatică de până acum, una în care scuzele legate de „prezența mediatorilor” nu vor mai ține. Dacă ideile concrete nu apar, riscăm să intrăm într-o perioadă de stagnare înghețată – iar atunci singurii câștigători rămân cei care profită de război pentru a-și consolida puterea, fie la Kremlin, fie în alte colțuri ale lumii.
